Chiar pot spune că am vazut piese jucate mai frumos decât la Teatrul Naţional din Timişoara, iar asta a fost incredibil. Trupele studenţeşti de teatru nu au bugete aşa de mari ca restul teatrelor, au bugete compuse din pasiune şi din dorinţa de a prezenta ceva frumos. Nu au bani pentru decoruri, îşi compun singuri decoruri şi se plimbă cu ele prin ţară. Nu au bani pentru costume, vin cu hainele lor de acasă şi nu se supără din cauza asta.
Cine este familiar cu activitatea Thespis ştie că evoluţia festivalului a fost plină de urcuşuri şi coborâşuri, cei 25 de membri ai Thepisului din 2003 au pornit de la o idee şi au ajuns să realizeze un festival care permite accesul gratuit la cultură tuturor categoriilor sociale. A fost frumos să fiu prezentă şi să văd cum timişoreni de toate vârstele au împânzit etajul al doilea al Casei Studenţilor din Timişoara şi au aşteptat chiar şi pe scări deschiderea uşii studioului „Lelu Bihoi” pentru a savura porţia de teatru oferită de festivalul timişorean. Sala s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru amatorii de teatru care s-au adunat la miezul nopţi pentru a viziona primul spectacol al celor „24 de ore de teatru”.
La fel a fost şi sâmbătă seara când a început ultimul spectacol al festivalului...plin de oameni dornici să îşi încarce bateriile cu teatru şi imaginiile oamenilor pasionaţi. Pentru cei prezenţi nu a contat oboseala acumulată în decursul celor 24 de ore...a contat doar încărcătura momentelor frumoase pe care le-am văzut. Eu mă bucur că există oameni ca ei, oameni care ar da totul pentru ceea ce fac...iar noi, consumatorii de rând, ce mai putem spune altceva, decât: FELICITĂRI şi RESPECT THESPIS pentru tot ce faceţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu